De multe ori, omul se găsește în situații și în locuri în care decade de la statutul de subiect, la cel de obiect. În trecut oamenii erau siliți să ducă la îndeplinire activități inutile doar pentru a îndeplini sarcinile de plan al regimului comunist ahtiat după victoria statisticii asupra realității din teren. Lucrul productiv, necesar și folositor, era astfel dublat de o frenezie haotică a depășirii planului, o activitate de multe ori imprecisă, de tip stahanovist, care fie ducea la excese deosebite, fie era un stupid act de prezență propagandistic și necesar doar din perspectivă ideologică. Această pseudoactivitate de ,,producție ,, a dus la amplificarea în mentalul colectiv a unui concept ceva mai vechi, aflatul în lucru ori ceea ce denumește expresia ,,a avea treabă,,. Lucrurile au rădăcini mai vechi, dar acel ,,trebuie să facem totul,, și acele imperative anuale ale planului mincinos din era comunistă au dus la înrădăcinarea adâncă a acestui adevărat fel de a privi viața, o viață în care totul se învârte în jurul ideei de ,,treabă,,. Despre acest concept, marginal ca și obârșie, însuși filosoful Petre Țuțea se spune că ar fi dorit să scrie o lucrare cu titlul de ,, Aflatul în lucru la români,,. În acești ani, mult prea agitați, mercantili și plini de reflexe sociale care amintesc mai degrabă de primate decât de omul rațional, aflatul în lucru și-a găsit corolarul perfect în consumism , ridicat la rangul de cult al obiectului, al perisabilul și al faptului care pare a fi, însă niciodată care este cu adevărat. Cred că toată lumea a auzit câți cetățeni ,de la pițipoance la tot felul de emanați ai tranziției, ,,au treabă,, ba prin mall, ba pe la nu știu ce cafenea , ba pe la nu știu ce magazin, hipermagazin ori megaultrasupermaremagazin. Cel mai grav efect al acestui adevărat cult al consumului, al alergăturii fără sens și al căutării de percepții exterioare în non-activități este despiritualizarea individului, golirea persoanei de înțelesurile interioare care animă omul, făptură divină, spre devenire, se ajunge de la ,,a fi,, și de la ,,a simți,, doar la ,,a trebui,, și ,,a avea,, , totul este restrâns într-o sferă în care omul își caută sensul doar în obiecte deșarte și în falși idoli postmoderni.

Citeşte mai mult...